Institutii

Postat: 05.04.14

În anul 1819 din inițiativ a boierului Ilie Ilschi, s-a construit prima școală din Crasna. După cum se menționa în cronica școlii primare Crasna-Centru, a fost construită din lemn de brad, pe terenul moșiei Ilschi, în apropierea bisericii din Crasna Ilschi. Boierul a înzestrat școala cu două fălci de pământ chiar în imediata vecinătate a școlii. Jumătate din suprafața acordată era pâmănt arabil, iar celălaltă jumătate fânaț. Din pădurea domeniului școala primea anual câte 5 stânjeni de lemne de fag.

Salariul îmvățătorului era de 250 de florini, din care se scădea prețul pământului și a lemnelor primite.

Școala a început să funcționeze prima dată în ziua de 15 ianuarie 1821, având 40 de elevi înscriși. Primul învățător a fost Anton Gribovschi, de religie romano-catolic, întrucât, până în anul 1850, școlile din Bucovina fiind sub ascultarea consistorului mitropolitan romano-catolic din Lemberg (Lvov), nu se admiteau învățători de altă confesiune religioasă.

În anul 1877 prin învoirea baronului Eugen Stârcea, acestă școală a fost demontată și mutată pe un alt amplasament în Carsna Putnei, pe motiv că nu îndeplinește condițiile cerute. Structura din lemn a școlii fiind deteriorată, iar peste câțiva ani prinzând și igrasie (umezeală), școala s-a mutat în locul primăriei comunei.

1410887536536_1

În anul 1889 s-a construit clădirea unei școli- lângă localul primăriei vechi din Carsna Putnei- din piatră însă, cu numai o singură sală de clasă. Înmulțindu-se numărul elevilor, în anul 1894 școala a fost extinsă, construindu-se încă două săli de clasă și o cancelarie.

În anul 1943 școala avea patru săli de clasă, două cancelarii și locuința directorului. Școala avea 273 copii înscriși, din care 135 băieți și 128 fete. Directorul școlii era Ion Chiseliță. La 1 decembrie 1941 s-a înființat cantina școlară, în care serveau masa zilnic 60 de copii. Cantina era sprijinită în mare parte de ing.Nicolae Mavrocordat.

Învățătorii numiți la 1 noiembrie 1938: Hadârcă Sofia, seria 1937.

Mai erau în Crasna încă trei școli:

Școala din Huta Ilschi, pe teritoriul Crasna Ilschi, în imediata apropriere a fabricii de prelucrare a lemnului, condusă până la 1944 de directorul Valerian Gafencu.

Învățători numiți la 1 noiembrie 1938: seriuc Dimitrie, seria 1936.

Învățători numiți cu definitivatul luat la 1 septembrie 1938: Găina Minu, cu media 7,33.

11164775_871235149604612_3981476371994442068_n (1)

     Școala din Crasnișoara Veche înființată în anul 1816, al cărui director era în perioada interbelică până la 1944 Eugen Maicovschi.

    Școala din Crasna Tragean, tot pe teritoriul Crasna Ilschi. Această școală primară s-a înființat și a început activitatea didactică în anul școlar 1927-1928, funcționând în local închiriat până în anul 1936.

În anul 1935 s-a dechis construirea unei noi școli. Președintele comitetului școlar din acea vreme , inginerul Nicolae Mavrocordat a ajutat în cea mai mare parte cu fonduri și materiale pentru ridicarea școlii. Au mai dat subvenții Prefectura județului Storojineț, bugetul comunal și cooperativa „Albina”. Locuitorii satului au făcut clăci pentru aducerea materialului.

Astfel, la începutul anului școlar 1936-1937 s-a inaugurat localul noii școli din Crasna-Traian, fiind sfințit de Î.P.S.S.  Mitropolitul  Visarion Puiu, Mitropolitul Bucovinei. Școala avea trei săli de clasă, o sală mare pentru serbări, cancelarie și locuință pentru director ( la etaj); avea cooperativă școlară, farmacie, cantină și atelier. Școala poseda trei hectare de pământ la o distanță de cinci km. În jurul școlii se întindea o grădină de zarzavaturi și pomi fructiferi. Directorul școlii era în anul 1942 Gheorghe Andriescu, care era învățător cu titlu definitiv de la 1 septembrie 1938.

Scoala din Tragean

Biblioteca școlii a fost înzestrată cu un număr destul de important de cărți, distruse la ocupația Crasnei de sovietici în 1940. După revenirea administrației românești în 1941, școala a fost repărată și înzestrată corespunzător cu material didactic. Ing.Nicolae Mavrocordat donează pentru școală în 1942 suma de 24.000lei.

În Crasna erau la începutul anului 1942, 3285 știutori de carte la o populație de 4743 locuitori. Iată statistica știutorilor de carte, pe grupe de vârstă:

Vârsta: Bărbați Femei Total:
7-14 469 361 830
15-21 380 331 711
22-30 278 264 542
31-40 260 252 512
Peste 40 340 350 690
Total: 1727 1558 3285

 

Pe lângă activitatea școlară propriu-zisă, se desfășoară și o activitate culturală rodnică prin organizarea de serbări, coruri, teatru, jocuri naționale, cu ocazia ședințelor cercurilor culturale, la sărbătorirea zilelor naționale, pentru pomenirea iluștrilor dispăruți și mai ales în sprijinul șezătorilor și serbărilor organizate de Căminul Cultural din Crasna.

Din organele de control care au inspectat școala din Crasna-Tragean, prin sfaturile pertinente date, contribuind la organizarea învățământului local enumerăm pe: Victor Costaș, I.Alboteanu, Teofil Onciu, Isidor Levescu, N.Vasilescu, Ștefan Braha, Axinte Adam și Lazăr Ștefănescu, inspector regional.

Din procesul verbal de inspecție efectuat în data de 8 iunie 1942, menționăm „Astăzi, 8 iunie 1942, am inspectat  școala primară mixtă cu 4 posturi din Crasna Tragean, județul Storojineț, de sub conducerea domnului Andriescu Gheorghe, învățător definitiv, stat personal nr. 43757. Școala funcționează în locul propriu, cu 3 săli de învățământ, cancelarie și locuință pentru director. Sălile de învățământ sunt spațioase, luminoase de o curățenie ireproșabilă și foarte frumos decorate cu tablouri artistice, desene cu hărți lucrate de elevi și cusături naționale. Cultul eroilor este foarte frumos aranjat ăn fiecare clasă. Mobilierul este d efoarte bună calitate și bine păstrat. Cancelaria școlii este condusă cu multă pricepere și cu lucrările executate punctual. Menționăm că arhiva școlii a fost salvată fiind luată de către dl. Director în refugiu. Curtea școlii este suficient de mare și împrejmuită. Institușiile anexe ale școlii: cantina, cooperativa, farmacia, au funcționat regulat în bune condiții până la încheierea cursului acestui an școlar. Grădina școlară, în suprafață de 18 ari, a fost însămânțată la timp cu legume și zarzavaturi.

    Această școală este foarte bine administrată și rolul educativ al școlii și corpului didactic se resimte profund în viața satului. Corpul didactic respectiv, pe lângă rodnica activitate școlară, desfășoară și o frumoasă activitate extrașcolară în cadrul  Căminului Cultural, educației extrașcolare, asistență socială și sfatul comunal de colaborare. Remarc faptul că școala a fost vizitată de domnul Prim pretor al Plășii Storojineț, care a rămas foarte mulțumit de felul cum se prezintă școala.

     Nu am decât cuvinte de laudă și mulțumire față de membrii corpului didactic al acestei școli, care sunt elemente de muncă constructivă și armonie în viața satului și a școlii (…)”.

Inspector școlar: Adam Axinte.

     Școlile de meserie propriu-zise s-au înființat destul de târziu. Prima este Școala de coșcărit din Storojineț (1891), după care au urmat două școli pentru prelucrarea lemnului. Din școlile din urmă, prima s-a înființat la Cțmpulung în 1895 cu titlul de << Școală specială pentru prelucrarea lemnului >>, cu  următoarele ateliere: tâmplărie pentru mobile și binale. Dulgherie și construcția de mori, sculptura în lemn, strungărie și împletituri.

O a doua școală asemănătoare s-a înființat la Vijnița în 1904, pentru tâmplărie și industrie casnică. Ambele au avut durata studiilor de 3 ani.

După Unire, statul român a mai înființat alte 5 școli de același grad la Suceava , Rădăuți, Storojineț, Vicovul de Sus și la Crasna.

Iată statistica elevilor pe anul 1927/28 la școala de meserii din Crasna: 25 români, 1 german. Total : 26 elevi.

                                               Noua școală Gimnaziu din Crasna

31

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După mai bine de jumătate de secol de așteptare, în care promisiunile administrației comuniste raionale și regionale s-au dovedit simple amăgiri, s-a reușit numai cu ajutorul prin implicarea Guvernului statului român- construcția celui mai modern Gimnaziu din nordul Bucovinei.

În perioada sovietică, s-au alocat fonduri pentru construcția de școli în regiunea Cernăuți, dar se construiau în special în zonele populate de alte naționalități., la Vășcăuți, Sadagura, etc. La începutul anilor 1980, Districtul Regional de frontieră alocă 2 milioane de ruble pentru construcția unei școli tip, într-un sat de pe  frontiera Crasna, deși situată la numai 6 km. De frontieră este ignorată, iar școala se ridică în Carapciu pe Siret!

După destrămarea URSS, intelectualii crăsneni au înaintat cererea de finanțare a construcției noii școli la administrația regională însă, la sesiunea de dezbatere a bugetului, proiectul școlii din Crasna nici măcar nu a intrat pe ordinea de zi!

Dorințele crăsnenilor de a avea o școală modernă s-au  îndeplinit după anul 1997, în special prin implicarea directă a guvernului român împreună cu Consiliul Județean Suceava. Președintele Emil Constantinescu, dar îndeosebi premierul Radu Vasile, al cărui cabinet era deschis pentru studenții bucovineni au realizat situația în care se află localul școlii din Crasna (clădirea, veche de peste un secol, fiind într-un stadiu avansat de degradare, avea atac activ de ciupercă și mucegai generalizat), în astfel de condiții desfășurându-se procesul de învățământ pentru elevii și cadrele didactice. Medicii au semnalat elevi care au avut probleme grave de sănătate din cauza condițiilor insuportabile școlare, a sporilor de ciupercă și mucegai înhalați zilnic.

În anul 1999, Ministrul Învățământului Andrei Marga, s-a deplasat la Crasna și a văzut „pe viu” condițiile în care învățau elevii români de aici. Este de subliniat atât meritul guvernului condus de Radu Vasile care a fost primul guvern român ce s-a implicat direct după 50 de ani, în înființarea construirii unei școli românești pe teritoriile ocupate de fosta URSS, dar și a Guvernului Adrian Năstase, care a dus la bun sfârșit înălțarea primului lăcaș de cultură din nordul Bucovinei, alocându-se suma de 337.000 de $.

Inaugurarea școlii a avut loc în ziua de 2 septembrie 2002. Noua școală are statut d egimnaziu, cu 22 de clase de la 1 la 11, în care vor învăța mai bine de 700 de elevi. Deși statul român a avut contribuția  financiară majoritară la ridicarea noului lăcaș de cultură, cu toate acestea, liderii de la Kiev nu au formulat o invitație oficială celor de la București. Doru Vasile Ionescu, secretar de stat în Ministerul Informațiilor Publice, a declarat că „a fost prezent la ceremonie pentru că a auzit  de aceasta de la românii din Bucovina de nord”. Tot el a mai spus că în fața școlii ar trebui instalat un catarg cu tricolorul românesc, pe lângă catargul cu drapelul Ucrainei, „ pentru că așa se cade între state frățești”. Iar președintele Consiliului Județean  Suceava, Gavril Mârza caracteriza ulterior atenția acordată persoanelor oficiale române ca fiind „egală cu cea arătată ultimului participant la momentul festiv”, astfel zis, ca și inexistentă, în condițiile în care asistența tehnică a construcției a fost asigurată de Cosilul Județean Suceava.

Primarul din Carasna, Victor Padure, a declarat că inaugurarea acestei școli este un eveniment la fel de important ca sfințirea bisericii din localitate. „scoatem copii din mucegai și îi ducem poate în cea mai modernă școală din Ucraina”, a precizat Victor Padure.

     „Cu ochii minții sărutăm mâna celor care ne-au sprijinit și au construit în Crasna un gimnaziu românesc” , a declarat un elev, în mesajul de întâmpinare a oaspeților din România. Slujba de înființare a școlii a fost oficiată de ÎPS Onofrei, mitropolit al Bucovinei și Cernăuților, împreună cu arhimandritul Melchisedec, starețul Mănăstirei Putna, care a dăruit fiecarei clase câte o icoană.

Noul gimnaziu a fost înzestrat, tot din fondurile guvernului român, cu dotările necesare unui laborator modern de informatică.

Ludmila Bobu fosta directoarea gimnaziului de la Crasna, inaugurat în anul 2002 cu suportul Guvernului României. Conduce un colectiv de 52 de cadre didactice, dintre care 13 au depăşit vârsta de pensionare. Majoritatea profesorilor tineri sunt originari din Crasna. Problema cea mare este lipsa literaturii artistice. „De multe ori ni s-a promis ajutor, dar, deocamdată, doar cu asta am şi rămas. Acum este foarte greu să aducem cărţi din România şi Republica Moldova, ni se pun mereu piedici. De aceea, cred că ar trebui să se facă ceva la nivel oficial”, susţine Ludmila Bobu.
Doamna directoare spune că oricât au dorit autorităţile ucrainene să le ştirbească demnitatea de români, să–i facă să uite de unde pornesc, nu le-a reuşit. Cel mai ciudat este că în acte figurau ca români, dar la şcoală erau impuşi să folosească glotonimul „moldovenească” pentru limba în care studiau. Şi mai bizar este că unii sunt declaraţi ucraineni sau ruşi, pe când ei provin din familii de români.
Cu mare mândrie, Ludmila Bobu spune că instituţia de învăţământ de la Crasna a fost printre primele care a trecut la studierea limbii române cu grafie latină. „Oricum, aici, niciodată, locuitorii nu şi-au spus că sunt moldoveni, ci au susţinut sus şi tare că ei sunt români”, susţine directoarea.

Olga Popescu, fosta profesoară la gimnaziul de la Crasna, spune că programul este unul foarte greoi şi învechit, iar copiii nu sunt deloc cointeresaţi. De aceea, crede că ar fi cazul să se renunţe la materiile de prisos şi să se adauge mai multe ore la umanitare şi să se pună accentul pe practică. „Totodată, un aspect negativ în derularea sistemului educaţional e numărul mare de elevi într-o clasă, plus la asta, mai sunt şi mulţi copii inapţi în asimilarea temelor. Nu prea ţin minte, nu pot reda ceea ce li se spune. Probabil, o fi de vină catastofa de la Cernobâl, lipsa acută de iod”, e de părere Olga Popescu.

 

Școala nr.3 (ucraineană)

20150411_093538

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Învățători de renume în Crasna

Învățătorul Mihai Răuț, a organizat și condus un cor de plugari în anul 1894, ce au cântat la biserică cântări bisericești la Sfânta liturghie. Piesele au fost alcătuite de bucovineanul Victor Vasilovschi. Iată și cântăreții crăsneni din cor: Tenor Ilie Știpor, Anton Pleșca și Vasile Ambroș; Tenor G.Pleșca și Mihai Răuț; Bas-Pavel Percec, Alexie Mitric, George a lui Grigore Pleșca și George s lui Leonte Motrescu.

Învățătorul Petru Popovici a înființat un cor de plugari în afara școlii, în anul 1897. „ În biserică să tot stai și să asculți cântarea cea îngerească corală, ce înalță numaidecât inimile credincioșilor spre cer. Și nu numai cântece bisericești știe a cânta corul crăsnenilor, ci cântă și cântece de jale, cum se aud numai prin orașe, ori pe la înmormântările cele mari, unde cântă domnii seminariști din Cernăuți ”.

 

Spitalul din Crasna

20150411_094137

Sanatoriul din Crasna de tuberculoză

Câteva cuvinte merită clădirea fostului conac boieresc, construit la sfârșitul secolului al XVIII-lea de boierul Ilschi. În acest conac au locuit figuri celebre ca boierul Stârcea, boierul austriac Rozenberg. Conacul era înconjurat de  un frumos parc dendrologic cu arburi de diverse specii-stejari, tei, brazi argintii, pini, fagi cu frunze roșie, salcâmi. Tot în acest parc există un păr, a cărui vârstă depășește 400 de ani, după spusele bătrânilor și transmise din tată-n fiu. Acest pom a fost lăsat după tăierea pădurii și ocrotit ca pom roditor; nu are boli, se curăță singur, crengile uscate cad singure, înflorește și rodește în fiecare an!

După cum putem vedea din fotografiile de epocă, clădirea era foarte impozantă și frumos decorată în interior. La etajul superior pereții și tavanele erau ornamentați cu fresce și picturi. Apeductul de alimentare cu apă a clădirii construit la 1800, a fost funcțional până spre anii 1965.

Din nefericire, în prezent construcția și-a pierdut aerul monumental și aristocratic de altădată, fiind modificate atât exteriorul cât și camerele din interior. La venirea sovieticilor, detașamentele armatei roții au instalat postul de grâniceri care a ființat până în anul 1949 când clădirea, devalizată, a primit destinația de sanatoriu. Pentru că frescele și picturile din interior nu erau pe gustul noilor stăpâni comuniști și prea aduceau aminte de vremurile trecute, clădirii pur și simplu i s-a dat foc în anul 1972, distrugându-se definitiv și aceste ultime mărturii ale unei vieți liniștite și prospere de altădată.

Ultimul proprietar al conacului și domeniului a fost familia Nicolae și Ioana Mavrocordat.

Sanatoriul “Красноїльськ” este amplasat pe o suprafață de 16 ha, într-un colț pitoresc al Carpaților Bucovineni, la o altitudine de 600-800 metri deasupra nivelului mării, tipul de climă aparține stațiunii montane și este echivalent cu sanatoriul Ворохти și Яремчі. Datorită că în zona teritoriului sanatoriului este amplasat un parc cu o suprafață de 7 ha, unde cresc exemple rare de arbori aduși din întreaga lume, pini vechi și stejar trienal- aerul aici este curat, este săturat cu o concentrație mare de uleiuri esențiale de pin, are un efect onic asupra organismului.

P1430066P1430064P1430063

 

Informație utilă despre sanatoriu: http://med36.com/medobject/13459

Sursa:  http://dincolodetisa.blogspot.com/2010/05/crasna-satul-romanilor-de-la-poale-de.html

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s